Comemorarea lui Iancu de Hunedoara
Pe 11 august 2026, Primăria Hunedoara a marcat un moment semnificativ și emoționant în istoria locală, comemorând 570 de ani de la dispariția lui Ioan/Iancu de Hunedoara. Acest voievod, cunoscut pentru faptele sale eroice în bătălia de la Belgrad, a pierit în urma ciumei, lăsând în urmă o moștenire de neuitat și un exemplu de curaj pentru generațiile viitoare.
Un lider de excepție al secolului al XV-lea
Iancu de Hunedoara a fost o figură complexă a secolului al XV-lea, distins atât prin cariera sa militară, cât și prin abilitățile sale politice. Detalii din documentele cancelariilor europene evidențiază lauda de care se bucură nu doar în țara sa, ci și pe întregul continent. Chiar și Nicolae Iorga, un renumit istoric, sublinia faptul că Iancu reprezenta în mod emblematic semnificația poporului său, fiind supranumit pe rând „Atlet al lui Hristos”, „Cavalerul alb” sau „Lumina lumii”.
Originile și educația timpurie
Deși anul nașterii sale rămâne incert, fiind estimat în jurul anului 1407, Iancu de Hunedoara este menționat pentru prima dată într-un document emis pe 18 octombrie 1409, fiind fiul unui cavaler de curte, Voicu, și al Elisabetei Mărgineanu. Acesta provenea dintr-o familie românească cu rădăcini solide, bine poziționată în servirea regală. Deși nu a excelat în educație, talentul său pe câmpul de luptă era inegalabil. Cronicile vremii îl descriu ca pe un lider carismatic care se adapta cu ușurință provocărilor de pe câmpul de război.
Cariera militară și politică
Își începe educația militară sub îndrumarea condotierului italian Filippo Scolari, iar ulterior servește despotului sârbește, Ștefan Lazarevici, și mai târziu, sub regele Sigismund de Luxemburg și ducele de Milano, Filippo Visconti. Această pregătire l-a propulsat în carierea militară ca lider al unui detașament de călăreți. În perioada 1436-1438, Iancu luptă alături de fratele său pentru recunoașterea lui Sigismund ca rege al Cehiei. Anul 1438 marchează începutul carierei sale politice, fiind numit de Albert I de Habsburg ca ban al Severinului, adăugând ulterior funcții de voievod al Transilvaniei și guvernator al Ungariei.
Victoriile sale răsunătoare
Cariera lui militară strălucită a fost marcată de atât înfrângeri, cât și de victorii memorabile. Bătăliile de la Sântimbru, Sibiu și Ialomița în 1442, Campania lungă din 1443-1444 și bătălia de la Varna din 1444 sunt doar câteva dintre episoadele care îi subliniază bravura. Culminarea realizărilor sale a fost atinsă în iulie 1456, când, la Belgrad, sub conducerea sa, armata creștină reușește să înfrângă armatele lui Mahomed al II-lea, oprită astfel avansarea Imperiului Ottoman în Europa.
Moartea și moștenirea lăsată
Din nefericire, victoria de la Belgrad s-a dovedit a fi ultima sa mare realizare, căci o molimă nemiloasă, ciuma, l-a răpus pe Iancu de Hunedoara la 11 august 1456, în tabăra militară de la Zemun. A fost înmormântat cu onoruri în Catedrala Romano-Catolică „Sfântul Mihail” din Alba Iulia, piatra sa de mormânt devenind un simbol al respectului și recunoștinței față de un lider de excepție al istoriei românești.
